Relatări de Hoinar

Tema liderului politic, în special a liderismului, devine din ce în ce mai actuală în secolul XXI. Imaginea liderului politic ideal însă a început să creeze divergenţe, atât între oamenii de ştiinţă, politiceni cât şi oamenii simpli. Unul dintre cei mai mari filozofi politici ai epocii renaşterii, italianul Niccolo Machiavelli, a descris în opera sa „Principele” imaginea liderului politic perfect. Acesta trebuie să fie fie o persoană carismatică, dură, crudă, lipsită de scrupule, care să-şi atingă scopurile neprivind la mijloacele pe care acesta le va folosi. Portretul liderului politic descris de Machiavelli este portretul tipic al unui tiran sau monarh. Dacă să urmărim atent cursul istoriei la sigur ne vom confrunta cu aşa lideri ca Caesar, Napoleon, Hitler, Stalin. Ei au fosat nişte lideri care foarte mult se aseamănă cu cel descris de autor în opera sa, dar care au rămas în cea mai mare parte cu o pată neagră în istorie.

Şi totuşi care este portretul ideal al unui lider politic? O persoană îmbrăcată elegant într-un costum negru cu o frezură elegantă şi un zîmbet viclean? Acesta ar fi răspunsul majoritar dacă am adresa această întrebare trecătorilor de pe o stradă uitată de lume. Eu însă cred că aceasta este farsa care ne-o fac nouă liderii în ultimii ani, şi în care noi cădem permanent ca orbii. Opinia publică este din totdeauna orbită de imaginea liderului mai mult decât de calităţile lui de lider. În ultimul timp în publicitatea electorală vedem liderii politici cu familia, cu copii în braţe, sau înconjuraţi de bătrâni. Dar unde pier aceşti bătrâni după perioada electorală? Prin urmare ajungem la ideea că nu există un lider politic adevărat aşa cum nu există nici un politician adevărat. Vorbind de portretul liderului politic, noi vb mai mult de o iluzie.

În continuare vreau să vorbersc despre portretul unui lider poltic din Republica Moldova, care a fost creat pe perioadă de război. Astfel vom vorbi despre persoana lui Mihai Ghimpu. Mihai Ghimpu îşi face apariţia în politică în anul 1988 fiind unul din fondatorii mişcării democratice „Frontul Popular din Moldova” şi membru al biroului executiv. În perioada 1990 – 1998 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova şi vice – preşedinte al Comisiei Juridice din Parlament. În 1998 acesta este ales preşedintele pertidului reformei, care ulterior îşi schimbă denumirea în partidul liberal. La scrutinul parlamentar din 2001 partidul condus de Mihai Ghimpu acumulează 1% din sufragii. La alegerile din 2005 acesta nu ia parte. Astfel ajunge un partid uitat de lume populaţie, pânăla alegerile anticipate la funcţia de primar general de Chişinău, unde candidatul Partidului Liberal Dorin Chirtoacă obţine 25,1% din voturi. Alegerile nu au fost validate din cauza prezenţei reduse la vot a alegătorilor. La alegerile repetate din 2007 candidatul PL Dorin Chirtoacă devine învingător, învingând candidatul Partidului Comuniştilor cu 22 la sută. Astfel la 3 iunie 2007, Mihai Ghimpu devine consilier municipal şi preşedinte al fracţiunii PL în Consiliu Municipal Chişinău. La 11 noiembrie 2007 a fost ales Preşedinte al Consiliului Municipal Chişinău. Anume în această perioadă Mihai Ghimpu reîncepe lupta sa cu „comunismul de pretutindeni”, luptă în care după părerea mea sa descurcat destul de bine. Dacă analizăm mai bine activitatea acestui lider politic, ne putem uşor da seama că acesta nu a dus o luptă pentru putere, acesta a luptat cu comunismul, luptă care la adus acolo unde este acum. Ne putem aminti chiar şi motivele de ceartă care se iscau în perioada 2007 – 2009 între conducerea Municipiului Chişinău şi conducerea ţării. Acestea erau mai putin îndreptate către obţinerea puterii. Aici putem aminti şi problemele care se iscau la inaugurarea bradului de crăciun etc.

În vara anului 2009 Mihai Ghimpu reuşeşte să învingă partidul comuniştilor prin fuzionarea partidului Liberal cu alte 3 partide de centru dreapta. La conducerea ţării au venit un grup de lideri politici cu platforme electorale, şi mesaj electoral asemănător: (votăm schimarea sau jos comuniştii) dar cu interese diferite (nu voi descrie aici setea de putere a liderilor politici Marian Lupu şi Serafim Urecheanu, la care voi reveni mai tîrziu în alte materiale). Să vedem totuşi ce se întîmplă cu persoana lui Ghimpu după ce acesta devine preşedintele parlamentului şi deţine interimatul funcţiei de preşedinte a Republicii Moldova. La acest moment el are destulă putere politică, dar nu se linişteşte si nu opreşete lupta sa crîncenă cu comuniştii, începând să lupte cu eliminarea lor completă de pe arena politică a Republicii Moldova. Acest lucru ni-l demonstrează maniera needucată a acestuia faţă de deputaţii comunişti în parlament.

Trebuie să recunoaştem că Ghimpu a ieşit învingător în lupta cu comunştii, aceştia chiar dacă nu sunt complet distruşi apoi de acum au capitulat. De aceea liderul politic care a fost format în timp de luptă şi care a avut ca scop doar lupta a rămas dezorientat în spaţiu, neştiind ce să facă mai deprte. Astfel din liderul politic luptător pe care l-am avut până nu demult acesta să transformat într-un lider „Don Chihote” care a început să se lupte cu morile de vânt. Putem număra mnai multe mori printre care cea mai mare fiind cinematograful Patria, pe care înceracă să îl impună să titreze filmele în română. În acest moment acestui lider politic nu-i rămâne decât două lucruri, ori să cedeze puterea care o are celor care luptă pentru putere, dar nu ca el pentru un scop bine determinat şi mai puţin personal, ori să se reeduce şi să conştientizeze că în sfârşit este învingător, iar cel ce învinge trebuie să uite că este luptător şi să se acomodeze la condiţiile de pace....

Bradeaga