Zilnic pe drumurile noastre frumoase şi netede se întâmplă o sumedenie de accidente rutiere. Ca soluţie pentru rezolvarea situaţiei create, Ministerul Afacerilor Interne, a ridicat amenzile pentru încălcarea regulamentului circulaţiei rutiere la nivelul adânciturilor borţilor din şoselele capitalei şi a întregului nostru plai mioritic.
Zilele astea venind acasă de la serviciu, m-am oprit la un pahar de vorbă cu un prieten, care este taxist cu staj de muncă. Discutâtnd aşa despre una despre alta, el, mi-a adresat o întrebare de moment, care ma blocat şi pe mine. Întrebarea este foarte simplă: Practic peste tot în Moldova sunt panouri publicitare, diferite spoturi publicitare unde sunt arătate ca să le ţină minte toţi, obligaţiunile conducătorului auto, dar de ce nicăeri nu sunt arătate (în afară de articolul 13 a Legii cu privire la poliţie, nr. 416-XII din 18.12.1990) obligaţiunile ofiţerului poliţiei rubliere, pardon rutiere? Mă întreb ce este oare mai cognitiv pentru societate şoul organizat de MAI cu spectacolul împotriva corupţiei? Sau poate aducerea la cunoştinţă a cetăţenilor faţă de obligaţiunile colaboratorilor de poliţie? Sau poate ca cei care merg la volan să ştie în ce situaţii este obligat să părăsească automobilul şi să meargă împreună cu poliţistul la casă, pardon, maşina de serviciu a acestuia, pentru a achita paguba societăţii?
În mica sa istorie, chiar de la înceutul anilor *90 Republica Moldova a intrat într-o profundă criză politico-economică. Această criză este cauzată în special de procesul de tranziție în care se află țara noastră de mai bine de 20 de ani. Una din principalele greșeli ale fostei conduceri 90 este și faptul că aceștea nu au ales o strategie a tranziției de la socialism către democrație. Propun să urmărim două modele de tranziție economică, pe care le voi reda cu ajutorul figurei de mai jos.
În strategia graduală, curba G, consumurile scad încet și nu se diminuează la fel de mult ca în strategia radicală, și ajung la nivelul inițial mai târziu. Această strategie este presupune în sine aclimatizarea temporală a societății cu sărăcia. Încă un minus al acestei strategii este și creșterea banditismului. O dată ce nivelul inițial de consumuri a fost restabilit, marcând sfârșitul perioadei de tranziție, economiile cresc în aceiași proporție, în ambele strategii. Dacă nu se adoptă nici o strategie de reformă, costurile rămân la nivelul status quo, reprezentat prin dreapta S.
Acum să revenim la republica Moldova să vedem ce sa întâmplat aici. La începutul anilor 90 după cum am mai specificat conducerea de la Chișinău nu era decisă și nu avea o strategie bine definită a tranziției prin care urma să treacă societatea. Aceștia însă în cele din urma au încercat să meargă pe strategia graduală, scăzând astfel la maxim consumurile, însă fără a întreprinde ceva ca acestea să revină la valoarea lor inițială. Pe lângă incapacitatea de a gestiona, aceștia au mai căzut într-o capcană, anume cea a mafiei. Au fost privatizate majoritatea ramurilor economiei naționale, lucru care inițial era să fie și firesc, căci, economia de piață mai presupune și concurența între agenții economicii. Concurența de asemenea fiind și unul din mecanismele de stabilire a prețurilor. În anul 2001 când de acum societatea era de acum supra încărcată de sărăcie au reușit să vină la putere Partidul Comuniștilor. Aceștea au urmat cursul tranziției, făcând unele mici modificări în aceasta care au fost practic fatale pentru Moldova. Aceștia au monopolizat ăractic cele mai profitabile ramuri ale economiei. Da aceasta este minciuna socială care spune că am lichidat mafia din Moldova, am prins toți bandiții sau афторитетные воры și i-am ascuns pentru totdeauna în închisori sau i-am fugărit peste hotare. Din această schemă însă sa scîpat un element și anume acela că afacerile acestora au trecut în proprietatea unui și aceluiași om, care, va dicta de acum prețurile așa cum vrea mușchiul lui. O dată cu răsturnarea comunismului care a întârziat, conștient sau inconștient tranziția către democrație și reformele economice, la putere a venit o alianță plusul căreia este în a se încurca unul pe altul ca să fure, astfel se simte, în special în Chișinău încercarea de a se trece la o strategie radicală. Ideia, după părerea mea, nu este așa de rea doar că societatea nu este pregătită pentru aceasta, iar situația politică din țară de asemenea nu ar permite acest pas așa cum noi suntem încă într-o perioadă electorală. Creșterea bruscă a prețurilor putând avea un efect fatal asupra soartei partidelor de guvernare la noile potențiale alegeri de anul vitor.
Bradeaga
...În golul nesfârşit, sufletul stingher pâlpâia ca o licărire de speranţă.
Aşteptarea dincolo de timp era străbătută mereu de o rază caldă din infinit, aducătoare de îndemnuri.
Apoi aşteptarea se subţia şi timpul parcă începea iar să curgă în linie dreaptă. Conştiinţa spaţiului se închega treptat, se îngroşa în undemai dese. Planuri de materie se schimbau caleidoscopic, împovărând aripile sufletului şi născând senzaţia mişcării.
Era o coborâre spre o ţintă nouă, nelămurită şi totuşi simţită ca o călăuză singură. Sufletul parcă îşi chibzuia forma, în vreme ce conştiinţa se zbuciuma tot mai neputincioasă.
Şi de o dată conştiinţa se curmă, copleşită de îmbrăţişarea lumii noi.....
Golul infinit îl înconjura, monoton. Împrejur, în sfârşit, pâlpâiau raze albe, palide, din altă lume, ca nişte ispite născătoare de amintiri a unei existenţe divine. Sufletul înţelegea şi se îndoia de între regrete şi speranţe. Singurătatea îl îmbrăţişa, şi îmbrăţişarea ei îl tortura....
Una din problemele care este acum pusă în planul securității internaționale, și anume a securității Republicii Moldova este posibila aparație a unui scut antirachetă în România. Se pare că războiul rece care sa terminat după cum susțin expeții în anii '90 continuă sau mai bine spus începe și în zilele noastre.
Dar să analizăm ce cosecințe ar putea avea acest scut asupra securității Republicii Moldova și desigur cum va influența el rezolvarea conflictului transnistrean, inclusiv, retragerea armatei a 14 de pe teritoriul Moldovei.
Odată cu venirea la putere a Alianței pentru Integarare Europeană, chiar din primele zile s-a pus în discuție suveranitatea Republicii Moldova, și schimbarea statutului acestea din constituție, lucru care desigur nu sa reușit să se ducă la bun sfârșit nici până în ziua de azi (din fericire). Schimbarea statutului de neutralitate ar fi avut, eu cred, un efect foarte nefast asupra Moldovei, chiar dacă plusul cel mai mare al acestei reforme ar fi fost accelerarea procesului de aderare la UE prin intermediul NATO. Da aceasta întradevăr poate fi o scurtătură înspre UE însă una periculoasă, deoarece Federașia Rusă nu va accepta și va împiedica la cât este posibil aproprierea NATO de frontierele acesteia. Acest lucru nu era desigur nici pe placul fostei conduceri de la Chișinău care îndată a și avut o reacție negativă asupra acestei decizii. În urma câtorva vizite de lucru la Moscova Marian Lupu a asigurat oficial că statutul de neutralitate a Republicii Moldova nu va fi schimbat. În urma acestor declarații el a reușit să obțină simpatia Moskovei și sprijinul acesteia în alegerea lui la funcțlia de președinte a Republicii Moldova.
În urma alegerilor din România și câștigării acestora de către Trăian Băsescu , România a început să se implice tot mai mult în politica Moldovei, aceatsa a înceut cu vizita Lui Băsescu la Chișinău, însoțit de o armată de miniștri și desigur o mulțime de declarații de viață mai bună. Băsescu a fost întimpinat de moldoveni ca un adevărat voivod reunificator. Acetsa a fost întâlnit de sute de simpatizanți, a mers la Mormântul lui Grigore Vieru unde a “servit” un păhar cu vin de sufletul poietului, însă la rugămintea unui jurnalist de a recita o poiezie de a poietului care cel maimult la fascinat, acesta, după ce sa blocat timp de o secundă a spus că toate poieziile poietului îl fascinează bla bla bla... ascunzând faptul că nu știe nici o poezie de a lui Grigore Vieru.
La reîntoarcerea în România acesta în decurs de câteva săptămâni acceptă propunerea, invitația SUA de a stabili un scut antirachetă pe teritoriul României. Nu pare oare acest lucru prea straniu? De ce o vizită atât de bruscă la Chișinău? De ce decizia a fost luată după această vizită?
Totuși să revenim la oile noastre. Palma aceasta de pământ care până în anul 1812 a fost parte componetă a Moldovei, și după aia numită basarabia, Gubernia Basarbiei, parte componentă a imperiului Rus etc a nimerit permanent în interesele strategice a altor țări. Acum ea oare nu ridscă să ajungă un ring de luptă? Eu cred că odată cu instalarea acestui scut anti – rachetă si federașia Rusă ar putea să facă din cele câteva trupe de soldați din transnistria o adevărată bază militară fără a cere măcar acordul Chișinăului. Aceasta desigur “ar spori” reglementarea conflictului transnistrian.
